Peștera Ponor – Plopa este o peșteră activă și este accesibilă 53 m prin intrarea Ponor și 710 m prin intrarea Plopa. După ce parcurge – probabil – aproape 1 km în subteran, după ce traversează peștera Plopa în lungul ei, se varsă imediat în râul Miniș. Pârâul subteran dispare și reapare prin două sifoane neexploatate de scafandri, până în prezent. Peștera Ponor – Plopa este o peșteră cu două galerii: una activă și una fosilă, iar intrarea acesteia este pe partea stângă a râului Miniș. Lungimea cartată a peșterii este de 710 m, ea a fost formată de pârâul Ponor, pârâu care o străbate în lungime pentru ca, imediat după ieșirea din peșteră, să se verse în râul Miniș.

Surpriza mare pentru localnici a fost descoperirea făcută în Peștera cu Oase, din sectorul carstic Ponor – Plopa, în cursul anului 2002. Istorica descoperire, de o mare valoare internatională, a fost făcută de Ștefan Milota, Mircea Gherase și Laurențiu Sarcină, membrii asociației Pro Acva Grup Timișoara, și constă în găsirea unei mandibule, în mare parte completă, asociată, la suprafață, cu un depozit fosil de hibernare a Ursus spelaeus foarte bogat, căruia i se asociază cel puțin speciile Capra ibex, Canis Lupus și Megaloeros giganteus. Mandibula aparține celui mai vechi om modern din Europa, și a fost evaluată la veritabila vârtstăde 40 000 de ani calendaristici (35.000 – 36.000 de ani carbonici). Este vorba de mandibula unui homo sapiens, botezat Ion de către descoperitori. Se pare că această descoperire va adăuga o nouă pagină în cronica evoluției vieții și climei cuaternare din sud-estul Europei, dar și a prezenței omului pe meleagurile noastre. Trebuie menționat că fosila lui Ion este din perioada în care se consideră că oamenii au intrat în contact cu neanderthalienii.

În aceeași peșteră, în anul 2003, s-a descoperit și un craniu aproape intact, tot de homo sapiens, dar mai tânăr cu 14 000 de ani ca Ion. După ce a fost datat a primit și el numele românesc Vasile.

Această peșteră plină cu oase de animale prezintă importanță deosebită pentru multe domenii de cercetare, tocmai de aceea se preconizează că aici se va mai lucra mulți ani pentru a descifra tainele pe care le ascunde.

Peștera Ponor – Plopa cu o lungime totală de 265 m, are intrarea pe fundul unei doline și a fost formată de pârâul cu același nume, care printr-o captare carstică a părăsit traseul și a început să se dreneze prin Peștera Ponor- Plopa. Peștera este ușor accesibilă și nu prezintă obstacole naturale.

Peștera Ponor – Uscată, este cunoscută în orașul Anina și cartierul Steierdorf și sub numele de Peștera Ponor, Peștera Crivina sau Peștera Brădețe. Înaintând în peșteră și trecând de o strâmtoare, galeria se înalță la 15 m. Are podeaua acoperită cu crustă stalagmitică, cu gururi, domuri și stalagmite, dar și un imens candelabru cu patru brațe. Temperatura în peșteră este de 6,5°C – 8,3°C la extremități și este umedă (95-100%). Aceste variații de temperatură se datorează deschiderilor, care permit intrarea curenților de aer.